Viață scumpă cheltuită pentru orbi
pe nevederea cauzei
mai orb decât Homer cu ochiul smuls
în muzica aplauzei
Voi fi bătut de du-te-vino
de un păcat pe care-l moștenesc
de-o foame simplă, ah divino
lumina care nu te mai vorbesc
Zic un cuvânt ce nu e geamăt
ce nu e urlet de durere
ci înțeles din care, poate
răsar atâtea lumi de stele
Nu, eu nu am lacrimi de vânzare
m-apasă blând durerea de a fi
locul în care zarea nu mai are zare
frica de a muri.
O, cât curaj și câtă moarte
taie în două cifra șapte
O, câtă multă dragoste
se duce ca o zână
flutură până când încep să respir fier.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.