Noi doi suntem doi câini și două
amețitoare ouă.
Își clatină Mercur azi bărbăția,
fiica sa și fiul.
El caută mari comerțuri ca să facă
în proslăvita noastră țeastă dacă.
Și obosit el a rămas
ciuntit pe țeava noastră - nas.
Mercur!
Alergător prea șchiop impur.
Ne cade azi în tubercule
spoitul mușchi al lui Hercule.
cel obosit, cel dat la câini
Noi îl mușcăm și azi și mâini.
Ultimul distih mi-apare
ca și o păscută floare.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.