O, lucrurile, exacerbare a vidului; de aceea, poate,
ele atrag asupra lor obiectele cosmice.
O, lucrurile, vid absolut, mai vid decât ventuze
ramificate sugând oriunde obiectele cosmice.
încerc să mă salvez
și nu pot decât
cuvintele înstelate să le ridic deasupra.
Numai cuvintele au ființă, numai ele există,
există fugind speriate de moarte, de lucruri.
O, lucrurile deschid un ochi pironitor și-l clatină în dreapta,
în stânga după cuvinte.
Cuvintele fug, se fac străvezii,
lucrurile stau, se fac vizibile.
O, lucrurile, exacerbare a vidului.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.