Cu spăimântătoare viteză am trecut prin tunelul oranj,
cu spăimântătoare viteză,
când m-am trezit eram chiar pe câmp,
căzut de pe cal,
m-am bucurat de gângănii,
de mâini m-am bucurat și de picioare,
de cerul albastru și mare,
iar nu oranj.
Ah, tu, tunel!
Ce glonț ai tras prin tine?
Și înspre cine-ai tras?
Și înspre cine?
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.