Ningea pe clopote, ningea
și clopotele clătinate
de mai nimic, nimic sunau
în turlă la cetate
Cu plăci de gheață mă-nveleam
de frigul mult prea mare
și neputând să mor, la tine
mă gândesc
și tremurând te vestesc
La primăvară, odată cu dezghețul
aș putea să mă topesc și eu.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.