Inorog cu o copită spartă
care-o scoți din țarcul coastelor afară,
uite-aici, în stânga, pomul negru
curmă peste tine înc-o seară.
O, și trec călări fantome, furii,
peste vina mare, peste unghii.
Tu, cu cornul stâng, de vrei, nu vrei,
ora-n mijloc mi-o înjunghii;
când spre lume, când spre mine
tot îți datini dureroasa ta copită
ca să-mi lași câte-o potcoavă
apăsată-n fiece clipită,
apăsată pân' la sânge-n fiece clipită
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.