Spre șerpuitul pom în sus prin seară atârnând fâșii,
la două case negre,
dus cu gândul, gânduri regăsii.
Un fantomatic trup treceam prin ziduri
și prin trunchiuri mari
și încă un copil eram printre-nțelepții
solitari care-au murit de-atunci
lăsând nocturnul tei,
lemnos cercel, lin, la urechea serii balansând,
un leagăn pentru dat idei în el.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.