Ei erau o țintă
iar nu cum visaseră, adică, un glonț.
Ei, adică eu
eu adică ei –
Era o desperechere de sine însuși
împușcarea cuvântului –
Atunci, dacă-mi aduc aminte bine
faptul de a gândi
devenise un furt.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.