Sunet din cobuz uscat,
Ori din fluier plin de seve
Cântecul a adunat
Astăzi seve lângă seve,
Glas de datină străvechi,
Ori glas umed, scurs pe doagă —
Adunatu-și-o, perechi,
Sunetele, țară-ntreagă.
Veacuri au trecut, convoi
Peste noi, în cavalcade,
Tot ce-a fost mai bun în noi
Scris e-n doine și balade.
Părăsind uitatele
Vremuri aspre, infernale,
Doinele, baladele,
Intră-n rândurile tale.
Și în cetatea lor semeață
Intră cântecul cel nou
Urmărind în dimineață
Furtunosul tău ecou.
Și el știe pe deplin
Că-nchinându-ți-se ție,
Cânta propria-i mândrie
Și superbul lui destin.
vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.