Durerea mea în nave cosmice aleargă
Neistovită de pustietatea largă
Durerea mea e încâlcită și confuză
Durerea labirintului de străzi
Amară ca soda strivită pe buza
Sinistră ca apa temutei otrăvi
Cu miros de lut și uraniu
Apăsătoare pe suflet și craniu
Doamne, e proprie plagă și ulcer!
Nu mi-o poți rupe! Nu mi-o pot smulge!
Oglinzi cojite ale ochilor stinși.
vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.