Membrana-nfrigurată, sclipind în nesfârșit,
Grăbite aripi albe sub cer a oglindit;
Cercând în van amarii săi stropi sub val a-nchide
Șuierător respiră iar buzele-i lichide.
În resemnări de-o clipă ori în fierbinți porniri
Se strâng ațâțătoare și se întind subțiri,
Răspund cu glas de unde luminii ce ascunde
Sub bolțile din zare, suave și rotunde.
Pășim tăcuți - vorbește în locul nostru marea,
Amețitor murmură foșnindu-și val de val,
Pe față îți răsfrânge, verzuie, scăpărarea
Și-n pletele-ți sărate cu luciu mineral.
Ni-s degetele strânse, fierbinți, parcă-ncâlcite
În alge nevăzute și ochii ni-s măriți.
Trăim minunea mării ce voci adânci trimite
Sub repezile zboruri de pescăruși grăbiți.
vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.