Colț de lume
Deseori, eu mă întorc unde ne-am cunoscut:
Pe malul apei unde încolţise un stârc tăcut,
DANSUL ÎN DOI
Nicolae Nistor
Ce bucurie a vieţii să dansezi în ploaie,
fără să doară, să plângi, să râzi în voie,
LOCUL UNDE SPAIMELE TE FAC PUTERNIC
Când te naști între sat și oraș,
și eu am lacrimi ca și tine
ascunse în perna nopți
și eu am vrut și am avut
călătorii ascunse
Eu sunt o clipă în viața ta,o adiere care pleacă,
tu mă aștepţi, golind copacii,de lacrimi care colorează,
și viața asta colb de triste rătăciri, în urbea asta părăsită.
Îţi amintești de mine,în ceştile sparte, necitite niciodată,
este prea frig în astă toamnă prea plâng cuvintele în cer
care te caută pe tine în pâlpâiri de stele care pier
orașul acesta ce nu doarme de multă ploaie care doare
luminile ce duc însingurarea să lase urme pe trotuare