Culcat era de-a curmezișul
acel copac de-argint bătrân.
Spân, spân,
acel copac de-argint bătrân.
Ce piei de șarpe-n șapte riduri!
Orbite goale – câte vrei.
Piei, piei!
Orbite goale – câte vrei.
L-am mângâiat, să se-nfioare,
dar era surd și fără grai.
„Hai, hai!”
– dar era surd și fără grai.
Doar cioturi, noduri, uscăciune.
Ți-am spus: „Hai să murim puțin”.
„Vin, vin”,
mi-ai spus,
„Vin să murim puțin”.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.