„E la fel ca atunci. Ca la optesprezece.
Aceeași apă, aceeași lăcomie de trandafir,
aceeași aplecare a trupului
și spaima de sărut și a te trezi din somn e-o fericire
și sâmbătă și târgul Moșilor,
toate aceleași.”
– Atunci, ce s-a schimbat?
întreabă domnul învățător.
„Nu știu. N-am învățat lecția.
N-am învățat nici o lecție.
Am lipsit de la lecție.
N-am putut să vin la școală
pentru că am fost sănătoasă.”
– Atunci, am să te las repetentă,
spune domnul învățător.
„Așa și trebuie. O să mai încerc.
O să mă străduiesc.
Poate că îmbătrânesc
pân′ la semestrul următor.”
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.