Tânărul cu pietrele, tânărul care știe totul
(cum se construiește o corabie,
cum se gătește supa de broască țestoasă,
cum se mătură o suprafață de sare,
cum se înrămează un peisaj natural),
tânărul acesta mă iubește foarte tare
și mă invită zilnic la bal.
Eu nu am pietre.
Eu nu știu nimic.
Eu am rămas fără întâmplări.
Eu din zațul galben al verii
nu mă mai ridic.
Eu nu mai am corăbii.
Nu am dor de ducă.
Dansul ca un șarpe-mi doarme la picioare.
Eu am ochi de sare
în care privirea se-usucă.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.