Cînd stau în prag, aud copite
ca de romantic armăsar,
bătînd alene zeci de poștii...
...Dar nu. E cloncănitul cloștii,
plictisul ei familiar
în prînzurile toropite.
Dac-ar veni, amiaza mare,
în zeci de țăndări ar sări
crestându-mi mâinile și ochii -
iar marea ar foșni în rochii,
din amplele-i aurării
ca o mireasă-n așteptare
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.