Timpul petrece încet.
Noi să sperăm că nu vine
nimeni flămând de Poet.
Totuși, mi-e dor de oricine,
chiar de-o pisică. Bucegii
pante eroice sapă
OMUL anunță: exegi…
Tace vertebra de apă.
Casa e ultima-n noapte.
Stă farfuria pustie.
Cred că-au ajuns la o mie
șoaptele fără de fapte.
„O”, sau „oho”, sau „ei și?”
Iată, așa se petrece
timpul, din mie în zece,
timpul zadarnic și rece
al continentului Psi.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.