Și dacă drumul nu s-ar termina
(cu-atât mai mult cu cât
el nici nu are capăt
și-aceasta e și disperarea noastră
căci trebuie să-i facem față)
și dacă drumul nu s-ar termina,
cu ce-am putea să-l facem să dureze
simțindu-l ca pe un drum
și nu ca pe o zonă de verdeață
care desparte o baracă
de deținuți de-o alta,
și dacă drumul nu s-ar termina,
cât am putea întoarce din drum ființa noastră
pentru a avea doar câțiva kilometri de contor,
și-a fi încă întregi
la sânge și la tâmple,
și dacă drumul nu s-ar termina,
cât am putea să ținem ochii deschiși
și oare n-am cădea curând, dormind,
într-o îmbrățișare neutrală
asemenea morții?
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian