Ușile deschise prin care se văd fructe
și frunze și pete de apă și pisici
ușile date de perete prin care se văd
alte uși, ploi și pietre și o pereche
de papuci verzui ca două urechi lungi;
ușile deschise în fața altor uși deschise
cu zona de alarmă a reciprocității lor
– iar cine-a încercat să treacă
n-a ajuns niciodată dincolo –
și-apoi din nou fructe și pete de apă
și melcul soarelui târându-și reflexul
peste toate-acele existențe înghițite
de golul dintre două uși deschise,
și noi, încăpățânându-ne să vedem, la nesfârșit,
numai pietre, ploi, frunze, papuci, pisici…
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.