Eu scriu liber despre toate astea,
dar toate astea mă terorizează.
Numesc un pescăruș
și umbra lui mă acoperă
și umbra ciocului lui îmi sfredelește tâmpla
și un sânge de umbră îmi curge pe obraz.
Spun „foame” sau „adio”
și „foame” – mi face ochii să se înfunde-n orbite,
„foame” îmi topește pieptul și pântecul,
vine „adio” și-mi sfâșie iubirea,
„adio” îmi desface brațele
și totul cade la pământ.
Eu, scriindu-le, am vrut să eliberez
dar toate astea nu știu decât să înșface și să devore,
toate astea nu se simt libere decât omorând.
Ele nu cred în viața de dincolo a Poemului.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.