Zâmbind cu umeri ascuțiți,
cu părul, fără noimă încăierat la tâmple,
cu irișii albaștri-aurii
plin de tăcere, iată-te cum vii
și te învecinezi cu mine.
Zămbind depun pe gâtul tău
sărutul înrudirii, și mă îmbrac în seară
(în singurul veșmânt ce mi-a mai rămas)
și tot zâmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.