Ninge ca-n povești, ca o poezie
In anotimpul alb al zămislirii sfinte,
Întreg necuprinsul e cuprins de magie,
Toți îngerii presară fulgi de cuvinte.
Crăiese-n crinoline cern ninsoarea,
Cu flori de promoroacă țes veșmântul,
Se simte-n orice suflet sărbătoarea,
Colindă iubirea peste tot pamântul.
Poema neuitării, scrisă-n alb infinit,
Vine peste lume ca o desfătare,
Iar Darul divin, de prooroci vestit,
Pogoară din ceruri suprema iertare.
vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.