Noapte de toamnă târzie
Când frunzele îmi fac cu mâna
Şi vântul mă răsfaţă,
Mă uit în sus : apare luna
Şi totul prinde viaţă.
Din pătura de stele-a lunii,
Coboară perseide.
Iar noi la marginea pădurii,
Visăm că le vom prinde.
Sub raza lunii ca opalul,
Tăcut îmi mângâi trupul.
Se scutură în vânt castanul.
Să ne iubim e timpul.
vezi mai multe poezii de: DANACIOBY
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi aprecieri.
DANACIOBY (autor)
luni, 05 septembrie 2016
Atentie la versul de final...Rima nu are impactul dorit, schimbi ritmul totodata.
In rest, o poezie frumoasa! dar finalul este important...
Cu drag!
Adina Speranta
vineri, 02 septembrie 2016
Pentru iubire nici măcar o noapte de toamnă
târzie nu e de ajuns? Versuri plăcute prin
simplitatea lor!
stefan doroftei doimaneanu
joi, 01 septembrie 2016
Multumesc frumos, Gianina.
DANACIOBY (autor)
joi, 01 septembrie 2016
Poezia ta curge frumos, mi-a placut .
gianina
joi, 01 septembrie 2016