În fiecare zi văd prin fereastră
porumbeii de pe ulucii acoperişului vecin – bărbătuşi
ca nişte giroscoape dansatoare-n mareele dorinţei.
Săptămâna trecută a sosit o străină printre ei – albă ca neaua,
o porumbiţă îmbufnată, din cele cu coada evantai,
un fel de May West în mişcarea femeilor cooperatiste, Women Guild.
Ce ocheade, ce gângurit, ce
piruete nebune, ce nevoie de mustăţi
pentru ucis inimi.
Celelalte porumbiţe – nu trebuie să fii una din ele
pentru a şti
exact ce gândesc – pretindeau
că ea nu era de fapt acolo
şi continuau cu îndemnare să facă ceea ce fac
porumbiţele când tricotează.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Norman MacCaig
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.