El strigă-n întuneric, sub
Brooklyn Bridge-ul lui de constelaţii,
împingând cu încăpăţânare împotriva
curentului slinos
un caric de mărfuri tuturor folositoare.
Vaietul lui se strecoară prin tot
East Side-ul, pe cât de trist…pe-atât de
frumos, pe cât de frumos…pe-atât de
trist.
Şi minţile, treze-n apartamente
la miezul nopţii, ascultă
şi se gândesc la nişte
voiaje fermecătoare.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Norman MacCaig
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.