"Să mi se-ntâmple chiar mie, n-are cum!"
Așa-mi tot spuneam atunci când ai plecat.
În ciuda ălor clipe-agonice,-acum,
îmi zic: "Și de ce nu mi s-ar fi-ntâmplat?
Acele lucruri prea mirobolante
ce,-ntruna, lumea, le are de-arătat,
pot fi într-atât' de-absurd ofertante
încât oricine,-oricând, e de ignorat."
O bună vreme-am sperat c-o să te-ntorci
pentru-a continua de unde ne-am oprit. -
Încă mai visam așa frumos pe-atunci…
Până la urmă, la ce ai fi venit?
vezi mai multe poezii de: florianruse