Plâng ochii norilor
mânați de-un vânt hain
prin țara cailor
senini tot mai puțin.
Dor nervii vremilor
întinși mult prea prostesc
de valul triștilor
dricari ce se rotesc.
Vezi colții zbirilor,
lătrând parc-a pustiu,
luând urma mânjilor,
rânjind pe străzi bocciu.
Curg stropii, domnilor!
vestind un cer senin,
în raiul șerpilor
scuipând în jur venin.
vezi mai multe poezii de: florianruse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ma bucur sa te recunosc, Adina! :)
Eu nu am mai trecut de multisor pe aici, asa ca nu pot decat sa iti dau un Da pentru faptul ca nu te-ai schimbat. :)
florianruse (autor)
duminică, 04 aprilie 2021
Va salut, domnule Narcis!
Cu stapanii pare-se, e la fel ca si cu caii... Asa cum pentru orice cal exista un inlocuitor, si in tagma stapanilor se gaseste mereu cineva care ia locul defunctului conducator, iar asta nu e un lucru chiar asa de rau. Nici schimbarea vremii nu pare apanajul stapanilor - si caii o pot face din cand in cand.
florianruse (autor)
duminică, 04 aprilie 2021
Florian, ai schimbat stilul, mai să nu te recunosc :)
De la mine ai un Da :)
Bucuroasă de revenire!
Adina Speranta
duminică, 04 aprilie 2021
@florianruse
Salve!
- //... nici câinii când vor stăpânii!//, ce faci când mort e stăpânul //cer senin //?
Frumos de dur textul!
Cele bune,
Purice Narcis-Teofil
narcispurice
sâmbătă, 03 aprilie 2021