Nu sunt decât surâs
În ploaia de insulte,
Căci nimeni nu a plâns
Ca fruntea să-mi sărute.
Nu sunt decât surâs,
Căci nimănui nu-i pasă...
Ce vechi dureri am strâns
Cu zâmbetul pe față.
Nu sunt decât surâs,
Căci timpul nu se schimbă,
Ci omul e învins
De gându-i într-o clipă.
Nu sunt decât surâs,
Căci viața se va stinge...
Și răni de m-au străpuns
Acuși se vor închide.
vezi mai multe poezii de: RCE