Cum să umbli
atât de dezgolită
când încă mai
roșești ca o
copilă neștiutoare?
Visele-ți stau
întinse la soare
cu nerușinare,
așteptând,
provocatoare,
căldura împlinirii.
Sufletul, evadat
dintr-un subsol
geros și umed,
blestemat să
nu aibă aripi,
lasă razele
să-i mângâie
rotunjimile
rubensiene.
vezi mai multe poezii de: Mariana Tasente
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.