Mă dusei să văd codalbii,
dar cum nu pornise vântul,
rămăsei pe creasta mută
- într-o lume-n așteptare -
numai ochi și încordare.
Peste piscuri-fierăstraie,
nălucind în siluetă,
capra-neagră-ncremeni
ca un sfinx de piatră rară
- numai nori și ochi de ceară.
Răscolii apoi masivul
și-i văzui pe cer rotindu-și
ciocurile înroșite;
Sub aripi de miazănoapte
- numai lut și iz de moarte.
Mă dusei să caut sfinxul
printre gândurile goale,
dar cum nu-l găsii acolo,
înlemnii lâng-o zănoagă
numai ochi și capră-neagră.
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.