O, de-aş putea în viaţa mea
Să scriu doar despre mamă,
Că-n lumea asta.. nimenea
Nu m-a iubit aşa ca ea...
Iar dorul meu o cheamă,
Mereu, când sunt înlăcrimat
Sau bucuros în viaţă,
O chem să-mi ia cu un oftat
Cum o făcea şi altă dat,
Lacrima de pe faţă...
Cerul şi astăzi este plin
De rugi înlăcrimate...
Când pe genunchi la Cel Divin
Ea se ruga, şi-al ei suspin
Îl auzeam în şoapte...
Ce lacrimi sfinte.. ce fior
Ce rugi înflăcărate!
în amintiri mă pierd uşor
Şi-n suflet arde iarăşi dor,
Să-i aud ruga-n noapte..
O, dac-ar fi în viaţa mea
Să scriu doar despre mamă..
Eu niciodată n-aş putea
Să spun despre Iubirea sa,
Şi plânsu-i din năframă..
Sub bolta cerului senin
Când plină e de stele,
Eu mulţumesc Celui Divin
Că mi-a luat al meu suspin
Prin mâna mamei mele...
19.01.2016
Daniela Banita
vezi mai multe poezii de: danab