O floare,
Pe buzele tale se lasă
Să încolțească,
Mirosul izbitor al petalelor sale,
Al pâraielor,
Al pietrelor ce-și petrec drumul
În albia spumoasă a văilor,
O floare,
Albă și sfioasă,
În asfințit,
Va veni și-ți va săruta
De două ori
La aceeași poartă,
Cântecul de privighetoare
Al miresei;
O floare,
Unică și albastră,
Într-o noapte ca asta,
Va veni să-ți șoptească dorul,
Noapte bună!
vezi mai multe poezii de: simona ana