O lume beteagă
Pe-astă lume ,unde ne judecă o boală
si-orice speranță de normalitate piere,
sunt plânși cei coborâți în sacul de pe urmă,
ne-duși în biserici și-îngropați în tăcere.
Clopote zăngănind ne acordă auzul.
E muzică vântul printre scaieți infloriți.
Respirăm,virtual adorându-ne nudul
gândirii și-al poziției clare de beliți.
De-acum doar libertate pre-comandată,
pe-astă lume,unde judecata e-n vrie.
Seringi colorate și trandafiri de piatră
printre morminte și ne-îngropate sicrie.
E născută,o lume imensă,beteagă.
O lume,ce văzul nu o poate cuprinde,
ne-înconjoară într-o formă criptată
cu câțiva la butoane,niciunul cu nume.
vezi mai multe poezii de: GeluOttawa