Eu n-am cerut prea mult,
- o molecula de iubire.
În viața-mi de tumult,
mi-a fost o amagire.
Apoi, dat-am himera iubirii
pentru cuvânt. În vers
pus-am culorile orbirii ...
O, știu, e greu de înțeles.
Trăirea exprimată,
puțin din eul liric,
din toamna fermecată,
din cadrul cel idilic ...
Le-am înghețat în iarnă
- pastelul ce l-am scris.
,,Statuia'' se încarnă,
rămân, doar, eu, c-un vis ...
La poarta disperării
bătut-am și-am strigat.
Răspuns din largul zării,
timp ... timp am așteptat.
Plămadă din durere,
o facere, o alta
apar ca o părere
cioplită cam ... cu dalta ...
Năluca cea din vis,
ce-apar și iar dispar,
rămâne ce am scris
aici și ... la ziar ...
Dorințe răstignite
pe a lui Procust pat,
scurtate sau lungite ...
Nimic n-a mai contat.
.......................................
E-un semn de prețuire
- mă-ntorc la-ntâia-mi vrere -
,,o moleculă de iubire''.
Iubirea-n veci nu piere!
31 octombrie 2020
Mara Emerraldi
vezi mai multe poezii de: maraemerraldi4gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.