Sunt cuprins de-o rază roșie
Izvorâtă din Infern,
Dăruit voi fi cu tine
Poeziei în etern.
Viața mult ne-a mai bătut
Dar pădurea-ncet se scoală,
Prin timide unde lacul
Udă codrul cu sfială.
În extaz petrec momentul
Conștient de-a ta schimbare
Căci în lume omul n-are
Echilibrul unui Soare.
Si socot că am s-aștept
Dragostea de înțelept;
Prin scripturi caut comori
Diferite, ele-s flori.
Sunt cuprins de-o rază nouă,
O speranță neurnită,
Iar prin codrii sună roua,
Glas de apă limpezită.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Da, într-adevăr, nu am reușit foarte bine să surprind apa liniștită a lacului care se întrepătrunde cu restul pădurii. M-am gândit la mișcarea ușor unduitoare a apei care generează o stare liniștitoare. E o poezie scrisă demult și am publicat-o doar acum, fără să fac modificări. Dacă îmi vin idei mai bune, o voi modifica. În rest, mulțumesc mult pentru observație și apreciere.
hlh98 (autor)
vineri, 03 iunie 2022
Bunicică. Nu rezonez cu „Prin timide unde lacul
Udă codrul cu sfială.” Dacă vizualizez imaginea, îmi dispare orice urmă de fior liric. Ce treabă are acea sfială cu lacul care udă pădurea? Și de ce o udă „prin unde”? Părerea mea este că imaginea aceasta nu e reușită.
În rest, așa cum am scris mai sus, e o poezie bunicică.
Adina Speranta
marți, 31 mai 2022