Deschid rănile trecutului
Și mă las pradă sărutului.
Sângerez?
Inima mă înspăimântă
Când privirea ți se-avântă,
Tu ai ochi sublimi și verzi.
Pe unde ai pătruns?
Și cine te-a adus?
Poate briza primăverii
Păcălind templul durerii
A-nghețat orice apus.
Să simți că ești întâia oară,
Să simți că lumea-ți aparține-
Ceva nou tresaltă-n tine.
Ard fantomele iubirii
Ia-mi, te rog, frigul simțirii
Și să fim noi doi pe veci.
Stăteam în liniștea serii
Și priveam îngândurat-
Veșnic eu, însingurat.
Dar ce văd? Eu văd doi ochi
Înfrățiți cu soarele, cu luna
Verzi îi văd, dar simt întruna
Că trecutul l-au furat.
Ochii tăi renasc lumină,
Ochii tăi renasc pustiu,
Dar pustiul este verde,
Și în verde mă simt viu.
Un astfel de vis minunat
Ne-a fost clar... predestinat.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Așa este, am modificat acum. Mulțumesc pentru atenționare!
hlh98 (autor)
vineri, 20 mai 2022
Verzi îi văd, dar simt într-una
Că trecutul l-au furat.
Sunt sigură că vă referiți la adverbul „întruna”, dar a ieșit altceva.
Adina Speranta
miercuri, 18 mai 2022
Mulțumesc pentru apreciere!
hlh98 (autor)
luni, 16 mai 2022
Da... Ochii ăștiea dragi! Am citit cu plăcerea aducerii aminte de o formație din anii 90' un pic și din anii 2000: ,,L.A."... Am lecturat cu plăcere!
Emilian Lican
duminică, 15 mai 2022