De ce,îi stai așa de mult în preajmă?
Nu știi că,
dacă te apropii mult de foc,
poți lua foc și tu...când nu te aștepți?
Lasă omul să se ridice cât mai sus de vrea,
dar nu-i da aripa să te ridice când dorește.
Când îl auzi vorbind precum valul
cu porunci,
ascultă,meditează,fredonează...chiar,
dar nu te apropia prea mult,ca,
focul să te mistuie!
Chiar dacă deasupra
măritul soare și cu misterioasa lună
se întâlnesc mereu
strălucind în toată splendoarea lor
răspândind lumina
celor ce se iubesc,putând intra
în vraja viselor,
nu-ți lăsa aripa să ți-o mistuie
cu focul lor!
vezi mai multe poezii de: AlbAtros
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase!
AlbAtros (autor)
sâmbătă, 20 februarie 2016
Păstrez distanța ”aproape - departe”! :))) Îi sigură! Precum viața!
Gerra Orivera
marți, 02 februarie 2016
Draga AlbAtros..ai scris niste cugetari frumoase,in vers alb,impodobite cu intelepciune..
mi-a placut!
cu pretuire,
danab
luni, 01 februarie 2016
Poezia ta am citit-o cu plăcere.
Cu gând curat.
cristina
duminică, 31 ianuarie 2016