armăsarul cu potcoave de diamant
sapă fântâni în nisipul
unei stele stinse
seva pădurilor ancestrale
și-a mutat rădăcinile
într-un alt tărâm
timpul se hrănește
cu propria lui umbră
dinspre zenit
un violoncel cu parfum
de simfonie sferică
gravitația a decis
să nu se mai amestece
și lasă visele
să plutească în voie
către corpuri celeste
care și-au uitat numele
vezi mai multe poezii de: D.I.N.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.