La mer
Oscar Wilde, 1854 -1900
Ceaţă albă pluteşte dincolo de sarturi,
Luna barbară pe cerul de iarnă, ud şi greu,
Luceşte ca un ochi galben şi furios de leu
Dincolo de-ale norilor brocarturi.
Cârmaciul tăcut, aplecat peste timonă,
E doar o umbră spectrală-n întuneric –
Iar în sala maşinilor, vibrând coleric,
Bat pistoanele-n cadenţare grea, cazonă.
Furtuna şi-a lăsat însemnele-i zbârlite
Pe cupola imensă-a apelor mereu nepotolite,
Şuvoaie lungi de spume-îngălbenite
Plutesc pe valuri asemeni unor dantele încâlcite.
https://www.youtube.com/watch?v=tiDZyZYqFKw&fbclid=IwAR258eCdMcneh5kLUl_DB8lN1GsR5yMoczJZKTWmVeSn4c9_EgagHu65t3c
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Oscar Wilde
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.