Trăim făr-a simţi ţara de sub noi
Osip Mandelştam, 1891- 1938
Trăim făr-a simţi ţara de sub noi, din substanţa ei extraşi.
Cuvintele noastre nu se-aud dincolo de zece paşi,
Dar când, rareori, se-aud câteva şoapte, ele conţin,
Aluzii fricoase despre omul de sus, de pe muntele Kremlin.
Degetele lui sunt grase ca nişte viermi,
Iar vorbele bolovani, ochii încruntaţi şi fermi.
Carcalacul mustăţii lui se zguduie mereu de râs,
Iar cizmele militare strălucesc, atât de lustruite îs.
În juru-i se-învârte-o gaşcă de şefuleţi cu gât uscat,
Pe care-i sperie şi-i manipulează neîncetat:
Ei miaună, sâsâie sau scâncesc morţi de frică,
Dar numai el loveşte, vomită şi cu degetul indică.
Fierar, forjează decretele-potcoavă după propriul plac,
Lovind pe unii-n gură, pe alţii între ochi sau în stomac.
Pentru el fiecare execuţie e-o prăjitură bună,-o bere,
Care-întreţin în pieptul larg de Osetin setea de putere.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Osip Mandelştam
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.