Traducere de Octavian Cocoş
Ah, pini cât vezi cu ochii şi valuri ce se-avântă,
un clopot singuratic, lumină jucăuşă,
crepuscul care cade în ochii tăi, păpuşă,
cochilie terestră, pământu-n tine cântă!
În tine cântă râuri, îmi las sufletu-n ele,
aşa cum ţi-e dorinţa, şi unde vrei s-aşază.
Cu-al tău arc de speranţă tu calea mi-o marchează
şi în delir voi trage săgeţile rebele.
Făptura ta de ceaţă în juru-mi se iveşte,
tăcerea care timpul mi-l ceartă e prezentă,
şi-n ale tale braţe de piatră transparentă
sărutul ancorează, iar pofta cuibăreşte.
Ah, vocea ta de taină ce-amorul îl înmoaie
când seara blând răsună şi ostenită moare!
La fel, în miez de noapte, văzut-am spice care
de vânturi dezmierdate se pleacă şi se-ndoaie.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.