Traducere de Octavian Cocoş
De dimineaţă vânt năprasnic bate
în vara ce-i acum la jumătate.
Trec nori – năframe par, de despărţire,
duse de vântul călător din fire.
Şi inimi multe vântul aprig are
ce ştiu tăcerea noastră iubitoare.
Zumzăie-n pomi cu vocea lui vioaie,
ca limbi vorbind de cântec şi războaie.
Vânt abătând a păsării săgeată
şi ridicând în aer frunza moartă,
ca-n valul fără spumă să o poarte
şi în substanţa fără greutate.
Se rupe-al ei sărut şi se scufundă
când acest vânt de vară îl înfruntă.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.