Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.
Scrie, de exemplu: «Noaptea este înstelată,
iar stelele tremură în depărtare, albastre. "
Vântul nopții se întoarce pe cer și cântă.
Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.
O iubeam și uneori și ea mă iubea.
În astfel de nopți o țineam în brațe.
Am sărutat-o de atâtea ori sub cerul infinit.
M-a iubit, uneori și eu am iubit-o.
Cum să nu-i fi iubit ochii mari și nemișcați.
Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.
Să cred că nu o am. Simțind că am pierdut-o.
Auzi noaptea imensă, și mai mult fără ea.
Iar versul cade în suflet ca roua în iarbă.
Contează că dragostea mea nu a putut să o păstreze.
Noaptea este plină de stele și ea nu este cu mine.
Asta e. În depărtare cântă cineva. In zare.
Sufletul meu nu se mulțumește să-l pierd.
Ca pentru a o apropia, privirea mea o caută.
Inima mea o caută și nu este cu mine.
În aceeași noapte albind aceiași copaci.
Noi, cei de atunci, nu suntem la fel.
Nu o mai iubesc, este adevărat, dar cât de mult am iubit-o.
Vocea mea a căutat vântul pentru a-i atinge urechea.
Al altuia. Va fi de la altul. Ca și înainte de sărutările mele.
Vocea ei, corpul ei luminos. Ochii lui infiniti.
Nu o mai iubesc, este adevărat, dar poate o iubesc.
Iubirea este atât de scurtă, iar uitarea este atât de lungă.
Pentru că în astfel de nopți o țineam în brațe
Sufletul meu nu se mulțumește să-l pierd.
Deși aceasta este ultima durere pe care mi-o provoacă ea,
și acestea sunt ultimele versete pe care le scriu.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.