Traducere de Octavian Cocoş
Tu îţi vei aminti torentul zbuciumat
din care se-nălţau arome; câteodată,
o pasăre trecea cu apă îmbrăcată
şi cu lentoare multă: veşmânt pentru iernat.
Tu îţi vei aminti de la pământ ce-ai luat:
parfumul irascibil, noroiul aurit,
şi rădăcini nebune, tufişul înverzit,
spini fermecaţi ca săbii cu vârful ridicat.
Tu îţi vei aminti de-acel buchet frumos,
buchet de umbră şi-apă cuprinsă de tăceri,
buchet precum o piatră ce-n spumă stă pe jos.
A fost ca niciodată şi parcă a fost ieri:
să mergem, dar, în locul părând fără folos,
c-acolo ne aşteaptă atâtea noi plăceri.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.