Traducere de Octavian Cocoş
Dinspre mare, pe drumuri se prelinge o ceaţă
ca un abur de vită care-n frig stă-ngropată,
şi vin limbi lungi de apă şi-nvelesc deîndată
luna ce promisese să ne dea sfânta viaţă.
Toamnă ce vii devreme, c-un frunziş ce vibrează,
steagul tău când palpită peste lume şi sate
lângă râu, ca smintite, cântă doamnele toate,
caii în Patagonia se aud cum nechează.
O liană de seară pe-al tău chip stă vioaie,
care creşte-n tăcere, de iubire purtată,
şi spre-a cerului talpă negreşit se înalţă.
Mă înclin spre-al tău trup mistuit de-o văpaie
şi iubesc sânii tăi, dar şi toamna bogată
ce-al său sânge albastru îl împrăştie-n ceaţă.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.