Traducere de Octavian Cocoş
Suavă e frumoasa, de parcă lemn, cântare,
agate, grâu şi pânze, şi piersici translucide
i-ar fi făcut statuie, înaltă, umblătoare.
Ea-şi duce prospeţimea spre undele lichide.
Şi marea îi înmoaie amprenta de picioare
rămasă în nisipul ce grabnic se deschide,
iar focul de femeie e-un trandafir ce pare
o bulă ce şi mare şi soare-acum desfide.
Nimic să nu te-atingă, doar frigul cu-a lui sare!
Iubirea să nu-ţi strice superba primăvară.
Frumoaso, rezonanţă de spumă ce abundă,
cu şoldurile-n apă tu intră visătoare,
ca înfloritul nufăr, ca lebăda uşoară
şi-a ta statuie poart-o pe cristalina undă.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.