Traducere de Octavian Cocoş
Credeam că voi muri, simţeam răceala toată,
din tot ce-aveam în viaţă tânjeam doar după tine;
vedeam în a ta gură nopţi lungi, zile senine,
şi-n pielea ta o ţară pe sărutări fondată.
Şi în acea clipită, cărţi iute dispăreau,
prieteşug, odoare cu trudă adunate,
şi casa ridicată de noi, şi lucruri toate,
se ascundeau privirii, doar ochii tăi erau.
Căci dragostea, când viaţa ne-atacă, ne supune,
e doar un val ce urcă pe toate celelalte,
însă atunci când moartea la uşă va ajunge,
numai a ta privire luceşte-n goliciune,
numai a ta blândeţe încearcă să mă salte,
numai a ta iubire vrea umbra s-o alunge.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.