Traducere de Octavian Cocoş
Era lumină focul, şi pâine reaua lună,
dublase iasomia al ei secret din stele,
şi mâini suave, pure, de patimile mele
m-au liniştit şi ochii mi-au prins lumină bună.
Tu ai făcut, iubire, din cioburi dispersate
un edificiu dulce, măreţ, plin de tărie,
sfidând unghii meschine mustind de gelozie
şi azi în faţa lumii suntem o unitate.
Aşa, a fost, şi este, dar timpul va învinge,
iubita mea Matilde, amorul meu cel mare,
şi vom vedea uscată a zilei mândră floare.
Eu, tu, ne-om pierde viaţa, lumina se va stinge;
dar dincolo de umbra în care ne împinge,
iubirea noastră caldă va fi nemuritoare.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.