Mi-era foame de tine și ți-am frânt inima,
care pulsează albastră sub pleoapele mele.
Zâmbetul meu lucește ca lama de cuțit
și-mi întind cu limba pe buze sângele tău
cald și sărat ca spuma scuipată de mare
la țărmul pe care ai apărut tu, o sirenă
atât de fragedă, atât de gustoasă!
vezi mai multe poezii de: Daniel Adam
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.