(din Répétitions, 1922)
În mijlocul unei insule uimitoare
Pe care propriile-i membre o străbat
Trăiește ea din vremea unei uimite lumi.
Carnea care-i arătată curioșilor
Așteaptă acolo ca și recoltele
Să cadă pe maluri.
Așteptând spre-a vedea mai departe
Cu ochii și mai larg deschiși sub vântul degetelor ei
Și-nchipuie că orizontul centura pentru ea-și desface.
Traducere Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: Paul Eluard